Nu există biruinţă fără efort, fară luptă, fără jertfă. Numai prin efort, prin luptă, prin jertfă se poate ajunge la fericire. Acest lucru ni-l spune însuşi Domnul nostru Isus Cristos prin următoarele cuvinte: Adevăr, adevăr vă spun că, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod. (In. 12, 24)
Domnul Isus Cristos a suferit, a murit şi a înviat ca să ne deschidă calea spre fericirea veşnică, dar mai departe mântuirea depinde şi de efortul nostru. El a suferit, a murit şi a înviat pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Domnul Isus Cristos a trecut din moarte la viaţă, iar noi să trecem, prin pocăinţă, de la păcate la viaţa cea nouă a harului său şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini adevăraţi, nu doar cu numele sau de formă. Sa nu rămânem doar la suprafaţă, doar la forme fara fond. Să fim pământ rodnic, nu pământ pietros pentru cuvântul lui. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să valorificăm jertfa Domnului Istus Cristos, să nu o facem inutilă pentru noi! Un Paşte fericit cu credinţă, speranţă şi iubire! Cristos a înviat!
Un articol interesant, cu titlul "La Înviere nu poţi ajunge decât urcând mai întâi Golgota"- interviu cu Laurenţiu Dumitru
http://laurentiudumitru.ro/blog/2011/04/22/la-inviere-nu-poti-ajunge-decat-urcand-mai-intai-golgota-interviu-cu-laurentiu-dumitru/
Articol foarte interesant – Un Paşte comun este posibil
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20090464
Revista Lumea catolică – martie 2011 şi arhiva
http://lumea.catholica.ro/
Revista Familia creştină
http://www.profamilia.ro/revista.asp
Revista Lumina creştinului – aprilie 2011 şi arhiva
Videoştiri
Câteva versuri emoţionante scrise de Traian Dorz:
N-amâna-ndreptarea vieţii
N-amâna-ndreptarea vieţii
pân-la ultimul popas,
nimenea din noi nu-şi ştie
care-i cel din urmă ceas.
N-amâna-mplinirea sfintei
datorie de părinţi,
lacrimile nesfârşite
sunt amare şi fierbinţi.
N-amâna s-asculţi Cuvântul,
n-amâna să mergi la fraţi,
n-amâna să-ţi vezi de suflet —
amânând, spre iad te-abaţi.
Moartea nimănui nu-i lasă
nici o clipă, nici un pas, —
tot ce laşi rămas de-acuma
poate fi pe veci rămas.
Isuse, Vesnic Calator
Isuse, Vesnic Calator Prin lumea de pacate,
Tu bati strain si iubitor La usile-ncuiate.
Nimic Tu nu-i ceri nimanui, Când bati si-astepti sa vina,
Ci vrei sa lasi în viata lui, Din viata Ta Divină.
Ai vrea din viata Ta sa-i dai, Caci viata lui e moarta,
Dar el sta-nchis, Tu plângi si stai Afara lânga poarta.
Eram copil când Te-am vazut Si-n poarta mea, Straine,
Si sa-Ti deschid ai tot batut Sa intri si la mine.
Dar lumea-mi spuse sa nu vin, Caci viata Ta-i amara,
Am vreme, colo, mai târziu... Si Te-am lasat afara.
De-atunci trecura ani sirag Pe viata-mi amarâta,
Iar tu stateai, Isuse drag, La poarta-mi zavorâta.
Târziu, Ti-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa,
Înceata, stinsa, un ecou: „O, lasa-Ma în casa!
O, las’ în viata ta sa vin Cu pacea Mea cereasca
Cum lumea-ntreaga n-ar putea Nicicând sa-ti daruiasca.“
Dar lumea-mi spuse sa Te las Afara si-asta data;
Tu iar la usa ai ramas Si usa încuiata.
Te-am auzit ani multi, pe rând, Chemându-ma pe nume,
Dar n-am deschis, iar Tu, plângând, Te-ai dus strain în lume...
Iar astazi, singur ma-nfior De-a’ mele fapte rele,
Isuse, si Te chem cu dor În noaptea vietii mele.
Mai vino iar, Isuse blând, Mai bate iar o data!
Te-astept cu sufletul plângând Si usa descuiata...
.jpg)
