30 ian. 2015

PLEDOARIE PENTRU RELIGIA ÎN ŞCOLI

A pune piedici predării religiei în şcoli este un fapt extrem de grav şi fără precedent după 1989! Ce facem, ne întoarcem în perioada comunistă, când nu se făcea religie în şcoli?
Predarea religiei in scoli este o necesitate si in acelasi timp este unul dintre cele mai importante drepturi! În aproape toate ţările europene religia se predă obligatoriu în şcoli, ba chiar în multe ţări sunt şi câte 2 ore de religie pe săptămână.
Şi înainte de perioada comunistă se făcea religie în scoli la toate nivelurile.
Tocmai asta este una dintre marile deosebiri faţă de perioada comunistă, că acum religia poate să fie mărturisită si răspandită oriunde in spatiul public si in primul rand predată în şcoli! In decembrie 1989 tinerii scandau: "Există Dumnezeu!" si s-au jertfit si pentru libertatea religiei!

Religia nu e mai putin importantă decat alte materii de studiu, dimpotrivă, chiar e mult mai importantă decat orice altă materie, pentru că omul trebuie să cunoască ceea ce a revelat Dumnezeu si care e rostul si scopul său pe lume. Scopul oricarui om trebuie să fie mântuirea, după cuvintele Domnului Isus Cristos, care a spus să căutăm mai intâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate celelalte ni se vor da pe deasupra: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, iar celelalte vi se vor da pe deasupra." (Mt. 6, 33) De asemenea, a mai spus: "Ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul?" (Mt. 16, 26) El a mai spus: “Lăsati copiii să vină la Mine, că a unora ca acestia este Impărătia cerurilor" (Mt. 19, 14)
Cei care nu semnează să facă ora de religie nu se duc nici la biserică, deci automat pierd şi ultima posibilitate de a primi cunoştinţe despre Dumnezeu şi religie, posibilitate pe care ar avea-o dacă ar frecventa orele de religie.


Pe lângă faptul că sunt foarte importante, orele de religie îi ajută pe elevi şi la mărirea mediei generale.

Recomand o carte cu titlul "Calauziri pentru cresterea si educarea ortodoxa a copiilor". Chiar dacă prin titlu se poate intelege că e vorba de educatia ortodoxă, cartea contine sfaturi care se pot aplica in educatia religioasă a oricărei Biserici crestine. Poate fi citita direct pe internet (fără a necesita descărcare in calculator), accesand linkul urmator:
Informatiile crestine trebuie sa fie date in primul rand in familie, dar nu trebuie să rămană doar la un nivel elementar. La scoală elevul aprofundează ceea ce a invatat acasă de mic. Dacă omul nu are aceste informatii de mic, dacă nu are aceste informaţii din familie şi şcoală, sunt slabe sanse să le caute singur mai tarziu. Ca un pom care, dacă a crescut stramb, e foarte greu sau putin probabil să se indrepte mai tarziu.

Elevii care apartin unor culte diferite fac orele de religie cu preotul sau profesorul de religie din cultul de care apartin.

Recomand şi un articol foarte interesant, intitulat « Vrem ora de religie înapoi ! », despre un protest la un liceu din Neamţ pentru studierea religiei în şcoli. Articolul e preluat de pe siteul Familia ortodoxă :
Iată şi unul dintre comentariile la acest articol :
­Ina 12.01.2015
Eu locuiesc in Finlanda, si copiii mei au studiat aici credinta ortodoxa. Deci intr-o tara luterana copiii romani pot studia credinta lor stramoseasca si acasa la ei trebuie sa intampine dificultati?
Nu a trebuit sa facem nici un fel de cerere ci copiii au fost inscrisi automat la curs. Cererea se face numai in cazul in care parintii nu doresc ca copiii lor sa studieze o anumita credinta.

Există un mare gol de informatie religioasă in randul populatiei. Este foarte rusinos si foarte grav că, în ţara noastră, care se declară creştină în proportie de peste 90% şi de 2000 de ani, o mare parte a populatiei nu stie nici măcar notiunile elementare de religie crestină.

Pentru mântuire nu sunt suficiente faptele bune, ci este necesară şi credinţa şi participarea la sfintele sacramente ale Bisericii. Credinţa fără fapte este moartă dar nici faptele fără credinţă nu duc la mântuire. Credinţa, faptele bune şi participarea la sfintele sacramente ale Bisericii trebuie să fie în strânsă legătură. Din orice Biserică am face parte, trebuie să fim crestini autentici, nu crestini doar cu numele, crestini de formă, pentru că nu ne mantuieste faptul că figurăm intr-un registru al unei Biserici sau al alteia. Ca să ajungem la mântuire trebuie să credem în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, să ne curăţim sufletul de păcate prin sacramentul pocăinţei (iar aceasta se face numai la preot) şi să-l urmăm pe Domnul Isus Cristos şi cuvintele sale, iubindu-l pe Dumnezeu mai presus de toate şi iubindu-l pe aproapele ca pe noi înşine. Iar primul pas pentru a fi creştini autentici este formarea creştină. Să formăm creştini adevăraţi, nu creştini cu numele, cum sunt mulţi astăzi. Aşa cum unii se numesc „Croitoru” sau “Moraru” dar ei nu sunt croitori sau morari, tot la fel mulţi se numesc creştini, dar ei nu sunt creştini decât cu numele.

Domnul Isus Cristos a instituit apostoli si a intemeiat Biserica. El a vorbit clar despre Biserică spunand: spus: "Tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Succesorii apostolilor sunt episcopii si preotii, care, impreună cu credinciosii, formează Biserica. Nimeni nu se poate mantui de unul singur, pe cont propriu, ci fiecare are nevoie de o Biserică. Tot în acest sens, Sfantul Ciprian spunea: "Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată dacă nu are Biserica drept Mamă.“ Multi au incercat să distrugă Biserica de-a lungul istoriei (si păgânii si otomanii si comunistii), dar n-au reusit si nici nu va reusi nimeni niciodată acest lucru, pentru că Biserica este comunitatea Divino – umană intemeiată de Domnul Isus Cristos. Că unii preoti nu se ridică la nivelul chemării lor, asta este altă problemă si nu dă nimănui dreptul să generalizeze si cu atat mai mult nu dă nimănui dreptul să conteste Biserica in sine. Pe langă aceasta, Dumnezeu actionează si prin preotii nevrednici. Actiunea lui Dumnezeu prin preot nu depinde de vrednicia sau nevrednicia preotului respectiv.

Istoria religiilor se poate face pentru cultura generală, dar inainte de asta elevii trebuie să cunoască temeinic religia crestină. Religia crestină contine Revelatia supremă, adevărul intreg si definitiv, revelat de insusi Fiul lui Dumnezeu, care e supremul Revelator si, totodată, supremul Revelat. Domnul Isus Cristos nu e doar om, ci este Fiul lui Dumnezeu, care a fost prevestit şi aşteptat de-a lungul veacurilor. El a spus şi a dovedit prin îndeplinirea profeţiilor în toată viaţa sa, prin învăţăturile şi minunile sale că este Fiul lui Dumnezeu, nu doar om şi că el este calea, adevărul şi viaţa : „«Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (In. 14,6) De asemenea, însuşi glasul Tatălui a mărturisit că Domnul Isus Cristos e Fiul său, atât la botezul său în Iordan, cât şi mai târziu, la schimbarea la faţă.
Acum câţiva ani, un indian, fost hinduist, a ţinut conferinţe şi în România şi a spus că s-a convertit la creştinism deoarece a înţeles că Domnul Isus Cristos este calea, singura cale spre Dumnezeu Tatăl, nu doar o cale printre altele, nu una dintre căi.

Realitătile invizibile şi imateriale nu sunt mai putin adevărate decat cele vizibile si materiale. Nu există doar lumea aceasta materială, nu există doar ceea ce se poate observa si măsura. Sunt foarte multe argumente si dovezi că există Dumnezeu si viata vesnică de dincolo de moarte (atât argumente rationale, cât şi foarte multe fapte supranaturale, miracole). În acest sens, recomand, de pe acest blog, articolul cu titlul Argumente si dovezi ale existentei lui Dumnezeu si a vietii vesnice de după moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a acestui blog). Vă recomand să studiati blogul si să-l trimiteti mai departe ca să folosească si altora.

Recomand şi o poezie sugestivă, scrisă de Traian Dorz, preluată de pe una dintre paginile de facebook, dedicate acestui mare poet român, închis în timpul comunismului din ură faţă de credinţă. Poezia e preluată de pe următoarea pagină:

Mai este, la sfârşit, o judecată, cumplita judecată de apoi,
Când trebuie, pe drept, să-şi ia răsplata cum a lucrat, oricare dintre noi...
Noi nu murim, când inima-ncetează. 
Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi-am spus
Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează mereu dă rod când noi de mult ne-am dus...

Avem copii, şi-i creştem după vrere; avem elevi, şi-i învăţăm ce vrem;
Avem o turmă-n grijă şi-n veghere si-ntreaga lor răspundere avem! Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă, aşa cum noi le-am spus şi arătat...
Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă si-un lung popor de-acum de noi format...

Îi creştem buni, la fel şi ei vor face; ii creştem rău aşa vor îndruma. Noi îi îndreptăm înspre război sau pace, rând după rând, pe câţi ne vor urma
Şi-abia atunci, la marea judecată, vedea-vom toţi uimiţi, cu-adevărat,
Cât a salvat o creştere frumoasă, cât a ucis un suflet blestemat...

O, voi cei mari, răspunzători de gloate: părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,
Voi, veţi purta răspunderile toate! voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi!
De-aceea, pentru toţi ce ne urmează, la marea judecată de apoi,
Cu ochi uimiţi, oricare o să vadă cât rău sau bine a-nceput cu noi...


S-a înfiinţat şi Asociaţia APOR – Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie, care îşi propune să fie aproape de părinţi, apărători ai celor care sunt interesaţi de educaţia complexă, completă şi de calitate a copiilor. Iată şi profilul Asociaţiei APOR pe Facebook: